Cant III

Dan se simtea un pic incomfortabil in seara aia, si asta din doua motive: In primul rand Vi incepea sa-i placa din ce in ce mai mult; si nu la modul fizic cum se obisnuise sa placa mai toate fetele in ultimul timp. Arata bine, paru-i rosu si ochii de un verde intens ascundeau promisiuni exotice, insa ce-i placea cel mai mult era modul cum reusea sa umple o camera, modul cum mereu reusea sa-i capteze atentia. In seara asta iesisera cu niste prieteni de-ai ei, pe unii ii mai intalnise de cateva ori de cand incepusera sa iasa impreuna – atmofera ar fi trebuit sa fie majoritar plictisitoare, insa Vi reusise pana acum sa-l faca sa nu regrete ca o insotise. Si asta desi se daduse un pic peste cap ca sa evite iesirea.

Incercase sa evite din cauza celui de-al doilea motiv – o fosta prietena de-a sa era in vizita prin Bucuresti si-I ceruse sa se intalneasca. Teoretic asta n-ar trebui sa-I cauzeze asa mari problem cu Vi, nu ieseau de suficient timp impreuna incat sa se lege ceva prea puternic intre ei, insa motivul pentreu care fusesera impreuna si, banuia Dan, motivul pentru care ar fi trebuit sa se vada in seara asta era ca sexul intre ei era al dracului de bun.

Incepea sa treaca peste astea cand telefonul ii suna din nou, afisand acelasi nume pe care il mai vazuse de cateva ori in ziua aceea. Asa ca iesi afara, banuind ce conversatie usor deranjanta o sa urmeze.

– Ti-am zis ca nu pot, am iesit cu niste prieteni…

– Am inteles, dragule, dar eu chiar as vrea sa ne vedem putin. Tu in schimb se pare ca ai cam uitat; asa ca uite la ce m-am gandit: imi spui unde esti, vin acolo, beau un suc si ne intalnim la baie. Nu-I asa ca suna interesant?

– Nu… adica da, dar… mai bine nu… E un pic ciudat chiar si pentru noi.

I-ar fi placut in acest moment s-o aiba totusi in fata sis a incerce s-o convinga doar afisandu-si zambetul de care era foarte sigur.

– Stii ca vrei sa-mi spui. Deci?

– Sunt in … Dar mai bine opreste pe undeva si vine u la tine in masina si vorbim putin. Dar ti-am mai zis, nu pot mai mult de 5-10 minute.

– Bine, dragule.

Reveni in bar si incerca sa-si recapete fata zambitoare, desi nu se putea concentra deloc la conversatiile din jurul sau. Mai astepta un pic pana sa ii spuse lui Vi ca il sunase un prieten, apoi ii turna cea mai buna scuze imaginara care-i veni prin cap. O sa lipseasca un pic, dar spera sa nu dureze mult. Ea doar zambi, frumos cum facea de obicei, si-i zise ca nu e nici o problema. Asa ca astepta, un pic nerabdator, pana primi urmatorul telefon.

Se ridica de la masa, o saruta pe Vi pe obraz, cum facea de fiecare data in ultimul timp, isi lua la revederea de la restul si iesi. Merse un pic si urca intr-o masina unde il astepta un zambet plin de promisiuni.

A doua zi o suna pe Vi sa-si ceara scuze ca disparuse…

– va urma –

–––––-
Now playing: Lupe Fiasco – Out of My Head (feat. Trey Songz)
via FoxyTunes

Anunțuri

Cant II

– Te crezi foarte interesant, nu?

Prin semi-obscuritatea zgomotoasa, vocea care o auzea era cel mai neinteresant lucru pe care putea sa-l auda. Trebuia sa fie o seara obisnuita de club: mult acool, putin dans, eventual pipait niste fete. Si tigari, multe tigari, pana vocea sa a devenit un fel de scartait ruginit; nu ca mai fi avut ceva de spus sau ar mai fi putut spune ceva.

– Totusi da-mi voie sa ma prezint, ca altfel as fi oarecum nepoliticos. Bine, nu la fel de nepoliticos si taranoi ca tine, dar totusi…

Asa ca se apropie de el, o umbra diluata ce-l apuca incet de umar si isi apropie gura de urechea lui.

– Numele meu e Dan. Nu-i asa ca acum simti ca ne-am cunoaste un pic?

Si pana sa constinentizeze exact ce I se intampla, ingreunat de creeru-i imbibat de alcool, Dan incepuse deja sa-si depene povestea.

– Stii, in general nu as avea nimic impotriva ta, insa Vi chiar nu mai are nevoie de orice servicii ai fost in stare sa oferi vreodata. Esti mare, pari vaccinat, ar cam fi cazul sa-ti dai seama ca s-a cam terminat; orice poveste ati fi avut voi doi vreodata, daca chiar ati avut una si nu a fost vreo iluzie tembela de-a ta, s-a cam terminat. Asa ca, mergi mai departe sau ramai un vestigiu mic si patetic a ce-ti inchipui tu ca esti sau ai fost, dar lasa fata in pace.

Simti o chestie ciudata, de parca tot alcoolul incerca sa-l paraseasca deodata, insa in acelasi timp oprindu-se pentru cateva secunde prin capul lui; inima incepu sa-i bata mai tare si totul sa se invarta pe cu totul alt ritm decat muzica de pe fundal.

– Ne-am cunoscut la o petrecere de Anul Nou – am baut ceva amandoi, am vorbit si ne-am trezit intr-un pat, cu ea deasupra mea, miscandu-si usor fundul, lasandu-ma sa patrund tot mai mult, in timp ce eu ma jucam cu sanii ei. Si nu cred ca ti s-a intamplat vreodata, dar e al dracului de bines a ti-o tragic cand incep pocnitorile si artificiile; si s-o tii tot asa in timp ce totul explodeaza in jurul tau. O explozie de zgomot, lumini, culori si senzatii. Cred c-am avut un orgasm de vreo juma’ de ora.

Simti furie, tota fata inrosita, pumnii stransi si poate capul limpede. Incerca sa-l pocneasca insa rata cu totul si se trezi pe podea.

– Patetic. Nu ca m-as fi asteptat la altceva…

Se ridica, isi stranse din nou pumnii si o lua de la capat, din nou si din nou, de fiecare data esuand lamentabil. Si se trezi imbratisand o buda si scuipand tot din el afara.

Patetic?

Da…

– va urma –

–––––-
Now playing: Daft Punk – Human After All
via FoxyTunes

Cant I

O canapea invechita intr-o bucatarie uitata de lume, usor prafuita, cu panza de pe ea rupta undeva la mijloc si lasand cateva arcuri sa scoata capul. Decor static cu un fundal gri lipsit de imaginatie. Decor care a inceput sa se coloreze usor pe masura ce ea isi face aparitia in cadru. Totul filmat cu o camera statica, fixata pe un trepied, focalizand doar ce se intampla de la un capat al celalalt al canapelei.

Nimic clar, totul e un episod pilot in care nu apuci sa cunosti sau sa te atasezi de vreun personaj. Fara nume, fara fete, fara vorbe; doar schite sumare si vag memorabile. Asa ca e inalta, bine proportionata, cu par rosu pana la urmeri, prins intr-o coada ce-i lasa doar doua suvite libere, fiecare dintre ele incadrandu-i fata rotunda. Ochi mari, verzi si buze rosii.

Si probabil ar mai trebui precizat personajul principal –  cutia dintr-o margine a canapelei. Actiune! si totul devine imobil, doar o roscata draguta aprinzadu-si o tigara, tragand plictisita din ea si scrumand din cand in cand inafara camerei.

Fuma si-atunci, intr-o camera cu o canapea mai noua si mai putin prafuita. Facuse curat toata ziua prin casa si se oprise putin sa-si traga sufletul. Si-a turnat un pahar de vin rosu, si-a tras scrumiera pe masa din fata canapelei, si-a bagat o tigara in gura si a aprins-o. Sorbea din paharul de vin si se intinsese tot mai mult pe spate cand a sunat soneria. S-a ridicat si a deschis usa, cu tigara inca in gura, pentru a descoperi un postas imbracat intr-o uniforma asa de clasica incat i-a venit sa zambeasca.

– Domnisoara … ?

– Da.

– Am o scrisoare pentru dumneavostra, insa trebuie sa semnati pentru ea. Si luati-o mai repede, domnisoara, ca pare-mi-se ca e parfumata si-o sa-mi miroasa geanta a scrisoarea matale inca vreo doua zile.

Era parfumata, un plic roz cu adresa ei scrisa foarte ingrijit; si doar atat. A desfacut plicul curioasa, a citit ce era inauntru si a izbucnit in ras.

Camera ramane fixa, singurul lucru ce se schimba e doar tigara ce s-a terminat si e si ea a aruncata din cadru. Au ramas doar roscata draguta, stand pe o canapea prafuita alaturi de o cutie din lemn, mare cam cat un dictionar; iar suprafata cutiei a fost razuita pana nu se mai distinge ce fusese candva desenat pe ea.

– va urma –

–––––-
Now playing: Kno – Spread Your Wings
via FoxyTunes