Dulce


Cumva toata chestia asta ar trebui sa inceapa asa cum o sa se termine. Insa inceputurile, macar atunci cand chiar exista, sunt grele. Si sa fac totul acum circular mi-ar da mari batai de cap, plus ca v-ar strica sfarsitul – ce sens ar mai avea sa citit in continuare daca randurile ce urmeaza o sa va dezvaluie tot? Asa ca mai bine ascund totul printre sticlute de parfum si sani molatici, printre voci care candva se vor plictisi sa mai creada ceva in mine, printre fiecare celula a corpului ei care nu ma vrea, printre copii si marionette, printre paranoia si toate obsesiile mele. Asa ca aici incepe si se termina totul.

E o dimineata de vara dupa un aprilie plin de draci si un mai cu putine sperante. Un Bucuresti gri si adormit peste care soarele abia rasare, timid si mahmur ca si noi. Un Bucuresti nefiresc cuprins de liniste, in care toate fantesmele au tacut, masinile nu exista iar noi plutim cumva spre casa ei. Plutim amandoi, ea pe norii unei indragosteli prostesti iar eu pe aburi de alcool si speranta unui corp cald. O cheama Crina, saten deschis, carliontat si ochi albastri imensi. Restul se pierde intr-un dezinteres estetic pentru tot ceea ce o defineste. Ne stim de cateva ore, ne-am cunoscut in harmalaia unui club si am ramas lipiti unul de celalalt. Ma tine strans de mana iar eu sunt de o ipocrizie crunta si-I raspund la afectiune. Si-n timp ce ea incepe sa zboare printre nori eu ma las tarait, iritat ca-mi ud hainele, cu gandurile hoinarindu-mi spre iritare. Am fi putut poate sa stam sa vorbim pana in zori, sau chiar a doua zi, insa in schimb noi o ardem boem printr-un univers fantezist in care incep sa ma indoiesc ca crede vreunul dintre noi. Ea continua sa pluteasca printre nori, poate chiar prin ei, sa savurand toata privelistea de sub noi, in timp ce eu raman undeva deasupra, cu gri dedesubt si un nemarginit gri fals deasupra.

E un preludiu al renasterii mele si e un preludiu esuat. Pentru ca e complacere intr-o mediocritate sincera, iar toata sinceritatea asta e de o stupiditate dureroasa. Deschid ochii si o vad, albastrul imens ascuns sub pleape, gura intredeschida, satenul deschis ravasit si, mai ales, un zambet ce-as vrea sa doar mimeze un mugur de fericire. Si-mi vine si mie sa zambesc, tamp si fara nici o semnificatie. Un zambet gol dar nu fals, nu-s in stare sa raman in minciuna mea si alunec in versiunea ei de adevar. De parca as fi un pusti naiv, la un pas de-a face dragoste si nu un plictisit paranoic cu gandul doar la sex. Mi se disipa minciuna si ma vad in ochii ei albastri, asa cum ma vede ea, asa cum as vrea eu sa ma vad, si ma afund intr-o minciuna si mai mare, cu un miros mediocru de adevar.

Are maine moi ce ma imbratiseaza in timp ce corpul ii explodeaza in petale de ciresi. Ma acopera in timp stropii de transpiratie schimba incet sezonul, acumuland totul cu caldura crescand a corpurilor noastre. Petale, nori, buze rosii si oglinzi albastre imense. Ma vrea, si asta ma face s-o vreau si eu, dincolo de corpul ei cald si de gafaiala mea. E un pastel inghitit de o mare gri, culori vii ce incep sa ma patrunda. Ochi verzi, piele roz, buze ce incep sa se inroseasca. Un tablou mediocru ce nu reuseste sa se metamorfozeze in nimic mai mult. Si petale de cires, umede, ce se scurg pe tabloul meu, tragand vopseaua dupa ele, pana ce ramane panza alba si goala. Si ma repicteaza, mereu oglindit de oglinzile mari-albastre, mai colorat, mai viu, mai asa cum m-ar vrea ea. Mai normal…

Am atins din nou pamantul in fata scarii, deschizand usa taxiului. Inca refuz sa smulg singur bucati de puzzle, inca nu reusesc sa fiu atat de naiv incat sa-mi cred minciunile. Doar fals si superficial, si naiv. Soarele straluceste, totul e colorat si agitat iar eu aproape adorm. Sau poate ca ar fi cazul sa ma trezesc, sa ma scutur de parfumul Crinei si sa visezi la norii mei, si la petalele mele de cires, la cele pe care le vreau cu adevarat. La cele care chiar se vor aseza pe un tablou prafuit in nopti nesigure, prin nori de fum si aroma de vanilie.

Anunțuri

15 gânduri despre “Dulce

  1. @bleahfuckit – un pic si nu mai stiu
    @De ce nu raspunzi la commenturi – o fatuca imaginara cu nume la fel de imaginar / prima fatuca agatata intr-un club din Bucuresti

  2. Chiar nu cred ca pot sa explic asta. Am mai citit-o o data si nu pot sa iti dau nici o fraza ca exemplu de sirop ( bine, ar fi s zicem aia cu ochii albastri dar astea sunt detalii ). Cred ca toata ideea e ca, dupa ce termin de citit, parca in cap imi ramane o descriere a ei, si as fi vrut sa raman cu o emotie. Maybe it’s just me..Poate eu sunt aia cinica.

    • =)) Da ma da. Lasa c-o pun si pe Wattpad si-o sa sara toate minorele alea de-mi sunt fane si-o sa ma perieze calitativ :))
      Zici ca invart bine cuvintele, nu?
      Sau e ametitor altfel ?

      • Da da, toate cuvintele ametesc cand apari tu :)) Pai pune-l acolo ma ca sufera minorele de cand nu le-ai mai oferit ceva material. Stai sa te intretii aici cu programatori obositi( aici as fi bagat o gluma despre cum arata o programatoare dar nu imi iese acu), ce i asta? 😛

  3. Pingback: 2010 in review « Blog de Bere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s