Misery and her company


Cred ca mi-ar placea sa stiu momentul cand totul s-a rupt. Secunda aia imensa in care viata iti oscileaza scurt si cumplit si pici, tot mai adanc, si te zbati, incerci sa te agati de ceva, insa tot ce reusesti sa apuci ti se scurge usor printre. Iar daca reusesti sa te prinzi de ceva, constant surprins ca bucata aia din ea se prabuseste o data cu tine. Nu stiu daca are vreun sens, dar probabil asta e tot farmecul, ca nici nu trebuie sa aiba. Si mai orbil e ca incepe sa-ti placa sa cazi. Intr-un anumit fel… Chestia asta e usor obscura si greu de explicat. E undeva legat de una dintre conversatiile grele purtate cu Alex. prin tinerete, cand el isi derula viata-i savuroasa iar eu imi expuneam plictisit linia dreapta, lina si monotona. Iar oscilatiile astea vin ca genul de gluma tampita pe care-as face-o eu pentru a rupe o conversatie monotona. Sunt asa de in your face incat devin de-o subtilitate fina. Si, mai ales, devin ca un puzzle la care cineva s-a chinuit sa adune toate bucatile, sa le puna una langa alta pana obtii o poza frumoasa, idetinca cu cea de pe cutie. Pentru ca apoi tu sa iei cate o piese, cate o piesa, cate o piesa. Si dupa fiecare piesa pe care o pierzi, te uiti la bucata mare sit e miri cum de seamana in continuare cu poza de pe cutie. Asa ca mai iei o piesa…

Cazi. Si te agati de ce gasesti in jur. Iar in seara aia m-am agatat de fiecare parte a corpului ei. Am pus mana pe tot ce am apucat, am sarutat-o, am luat-o in brate, am incercat sa patrund in ea in speranta ca partida de sex care incepea sa capete un iz usor dezgustator ar mai fi spalat din pacatele ei. Din ale mele nu avea ce sa spele – fie nu aveam (cel putin fata de ea), fie erau mult prea intortocheate ca sa mai stim sa le contabilizam. Asa ca sa pacatuim mai mult: buzele mele acoperindu-i gura, limba mea sufocand-o in cautare gustului ala usor de tutun, mainile cautandu-i sanii, sapand sub bluza, strecurandu-se pe sub sutien, coborandu-I pe solduri si sfarsind intre picioare, in cautare de mai mult. Doi nasturi de la blugi descheiati, bluza jos dezvaluindu-i sanii inghesuiti de sutien, iar apoi mainile pe fund,strangand pielea, tragand de tot ce sta in calea noastra, incercand sa-i dau jos si blugii si chilotii, intr-o miscare dezlanata si confuza de prea multa excitatie.

“Dan, nu pot…”

Dar eram mult prea cuprins de moment ca s-o aud sau sa-mi pese; o voiam si doar asta conta in momentul ala. Sau asta e doar o scuza. Nu prea era nici un moment – era doar caderea mea, ura si confuzia care cresteau si se imbratisau pentru a mai lua o bucata din puzzle. O auzeam, ii simteam tristetea si singuratatea, si doar voiam sa fiu unul dintre cei care o fac sa sufere, un alt nenorocit comun, iar daca nu o sa planga dupa mine, macar sa planga din cauza mea, sa reusesc sa trec de limita aia care ar arunca totul in aer. Pot fi un sfant care iubeste pacatele, dar pot fi si un pacatos? Un pacatos, si doar atat.

“Dar… esti a mea…”

Zambet sincer in timp ce-mi potoleam gafaielile, imi retrageam mainile si o luam in brate. Mi-a zambit, acel zambet ce te minte sincer, de parca te-ar vrea, insa nu acum sau oricand altcandva. S-a cuibarit im bratele mele si a incercat sa se linisteasca, pana mainile mele au reinceput sa-i caute trupul, iar ale ei sa-mi urmeze exemplul. Iar de data asta mai repede, mai agitat, saruturi fals patimase din partea ei, sutien zburand, tricoul meu pierdut pe undeva. Totul o minciuna groasa pe care eu prefer sa n-o aud, dar care prefateaza lacrimile in care va izbucni curand. Si care nu se lasa asteptate mult si incep sa curga atunci cand stam goi unul peste celalalt.

“Nu pot… e… nu pot…” spune in timp ce incearca sa ma impinga de pe ea. “E prea…”

Dar nu apuca sa mai spuna nimic in timp ce-i acopar buzele cu alea mele si o tin asa, ea sarutandu-ma inapoi timid, indecis, pana imi simt buzele sarate de la lacrimile ei. Si in momentul ala iti dai seama ca esti un puzzle de cacat pe care il poti mutila incet, insa pe care e mult prea greu sa-l strici.

Si aici filmu se rupe si cadrele se suprapun: ea zambind, ea plangand, ea deprimata, nemaivorbind cu nimeni, ea abandonata, ea impacata cu sine, ea facandu-mi cu mana. La revedere, Dan…

E noapte, tarziu sis tau gol pe balcon fumand o tigara. Ultima noastra tigara probabil. M-am dat jos de pe ea si s-a ridicat cautandu-si hainele, izbucnind intr-un plans sacadat si dureros. S-a imbracat rapid, fara sa spuna un cuvant, in stilul deja obisnuit. Am urmarit-o pana la usa, am privit-o cum sa incalta si cum pleaca fara sa-mi zica ceva, fara sa se uite in spate. Iar acum, tragand fum in piept, o vad cum aproape alearga spre taxi. Poate totusi a aruncat o privire spre mine inainte sa inchida usa.

Iar pentru mine e ciudat sa stiu ca tot ce ma deranjeaza acum e erectia care se stinge incet si faptul ma simt folosit. Nici o alta romanta, nici o durerea din aia poetica de inima, nici macar o doza cat de mica de oftica. Doar gustul ala amar pe care-i ai in gura cand iti dai seama ca esti un pic bou, ca cineva s-a folosit de tine ca sa se simta mai bine, ca sa poata ajunge undeva, si nu ti-a dat mai nimic inapoi. Gust amar pe care-l inec cu o a doua tigara, de data asta prima mea tigara, in timp ce ochii-mi mari, umezi si bovini continua sa-I urmareasca taxiul. In fond, poate e chiar bine – imi plac tigarile astea, si daca ar fi fost ceva mai mult intre noi, probabil acum as fi simtit ca trebuie sa renunt la ele. Asa ca totul s-a terminat bine totusi.

Caderea si zgomotele asociate ei: un inel lovind o oglinda, lacrimi si tipete, sticlute de parfum rasturnandu-se in timp ce sanii ei se muleaza pe geamul dulapului, gemete. Iar acum doar respiratia mea si niste usoare batai de inima.

Caderea si linistea ei – mult mai dulce si dubioasa. Linia aia fina si subtire care ne desparte daca nu intindem un deget sa o atingem. Linistea care suna a tine. Caderea la capatul careia stii ca nu te asteapta nimeni, insa e destul distractie pe drum ca sa te mai pierzi in detalii.

Anunțuri

Un gând despre “Misery and her company

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s