Caracter?!


„Cateodat-as vrea sa zic ca n-am nici un stres…”
Dar nu pot nici macar sa mi-o zic. Ce-o fi – defect genetic – capacitatea de a nu vedea decat in gri, de parca creierului meu i-ar lipsi celulele necesare pentru a vede culorile in care e pictata viata? Si trecand peste new-age shit – ca lumea in care traim este stresanta, poluare, incalzire globala, decibeli ce depasesc orice limita, oameni rai, de capitala – dar sunt chestiile mici si reale, care ma afecteaza pe mine. Si, mai ales, cine sunt eu?

Test de pe net, sa vad ce culoare i se potriveste personalitatii mele. Fac de astea doar pentru ca ma mai duce Stumble pe astfel de pagini, si, din eterna plictiseala, ma risc la cateva click-uri. Ce cuvant ar descrie cel mai bine persoalitatea ta? Era si depresiv de acolo, insa unul mi-a placut mult mai mult – changing. In bine? Ma indoiesc… Dar schimbator oricum…

„Ce nu te omoara te face mai puternic.”
Nu chiar… mai corecta ar fi aia cu „amana inevitabilul”. Dar chiar si asa – ce nu te omoara la suprafata te darama in interior. Si-apoi te redescoperi, vezi daca ai puterea necesara pentru a te ridica din nou, pentru a tine spatele drept, privira ridicata, daca mai poti privi oamenii in ochi. Dar o parte din tine moarta pentru totdeauna. Si iti spui ca nu-i nimic, ca poti recladi, ca nu te afecteaza, ca nu-i nimic si o sa mergi mai departe… Nu exista mai departe – si, mai ales, nu exista inapoi.

Money chase and pussy chase – puteti sa va luati o secunda mintea de la astea? Greu… si, totusi, nu suntem animale, ne putem domina instinctele si dependetele. In ce univers paralel? Dragoste – doar dorinta nestavilita de a te tranti intr-un pat si de a tipa in timp ce te descatusezi. Iar prietenie? Iluzoriu… de cate ori poti si dezamagit de cineva? De putine ori, pentru ca de la un moment dat incolo iti dai seama ca unele lucruri nu se schimba niciodata, si ramai punctul ala mic din memoria colectiva, insesizabil si sters, mazgalit cu un un creion al carui varf a fost ascutit minutios – creatia perfecta pentru a distruge vieti.

Sa nu va doriti niciodata sa va supravietuiti; si sa nu faci prostia sa credeti ca daca trantiti hoarda de plozi va veti supravietui.

Predic la pereti…

Apus de soare, in timp ce marea spumega pe nisipul incins? Ce dracu caut aici? Unde e vocea ta? Macar mai stii cine sunt, mai tii minte cand te tineam in brate si iti spuneam ca te iubesc? Inca te mai iubesc… Si apoi ma trantesc in valuri, apa rece ma face sa-mi amitesc ca trebuie sa-mi suport existenta, chin efemer, fara nici o speranta pentru ce va fi in spatele cortinei

M-am pierdut… pacat… as fi vrut sa ma pierd in tine…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s