A doua zi


Pana la urma ce ne face sa mergem mai departe? V-ati gandit vreodata la asta? Ce ne face ca oricat am fi loviti sa ne ridicam si sa trecem mai departe? Personal chiar nu stiu…

Si am adesea momente cand viata mi se pare innegurata, totul fix ca organu si lipsit de speranta. Si totusi prefer sa nu-mi bat capul, sa invit lumea la o bere si sa fiu refuzat, sa torn vicii in mine pe shestache si sa-mi vad pur si simplu de Playstation, povestiri neterminate sau insomnii. Da, stiu, tocilarul model… si? Poate sunt mult mai mult de atat: playboy-ul model, mincinosul model, omul bun la toate model… Chiar imi pasa de catalogari? Cateodata da…

Si-atunci, pana la urma, ce conteaza in viata? O groaza de chestii pentru o groaza de oameni… Nimic absolut… dragoste, prietenie, distractie, responsabilitate? Toate sunt adevaruri absolute, valori pe care le aruncam in balanta in functie de starea spirituala din momentul respectiv. Nu ma credeti? Nu vi s-a intamplat niciodata sa va aruncati prietenii la gunoi pentru niste motive derizorii? Credeti ca nu? Va garantez ca ei au alta parere…

Si, in fond, de ce e asa la moda depresia adolescentina si crizele „middle age”? De ce vrem intotdeauna altceva decat ceea ce avem; iar cand am obtinut ce credeam ca doream sa ne plictisim in cateva saptamani si sa vanam iar imposibilul. Pentru ca niciodata nu vom vana ceva tangibil. Mai stiti faza aia din Matrix, cu roboteii care la inceput au facut o lume perfecta numai ca le mureau pe capete prizonerii pentru ca minte lor dadea crash-uri la utopii – baietii despti ce dorm cu lama sub perna aia de s-au gandit la asta.

Cat despre dragoste… peste tot doar grafuri neorientate cu maxim un drum intre noduri… iar dragostea perfecta e un mit ca sa pacaleasca copiii de liceu, sa vanda daruri de Sf Valentin si filme ieftine de la Hollywood. Dar trebuie sa recunosc… e o minciuna placuta… oamenii astia chiar se pricep.

Iar despre dragostea de Dumnezeu nici nu vreau sa vorbesc… e asa de rara incat tind sa cred ca a intrat in coma si reanimarea merge greu de tot. Iar frica de Dumnezeu umbla pe la aparate, gata sa-i faca felul. Ciudat cum am ratat pasajul din Biblie care spune ca Imparatia Cerului va fi a celui ce tremura de frica… Nu ma credeti? Mergeti cu RATB-ul – curs rapid de teologie, filosofie, istorie, psihologie si alte cateva stiinte mai mici.

Deprimant, nu, sa auzi astea. Dar stati linistiti… exista vicii… daca vi le puteti satisface ati scapat. Si nu lasati pe nimeni sa va spuna ca e anul 1800, back in the days, si ca lucrurile se fac cu totul altfel.

Toate cele bune, macart voua,
Dan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s