Back Home


N-am nici cea mai vaga idee cum o sa se termine toata povestea asta cu concediul meu de o saptamana petrecul la Vaslui. Ultima data cand am fost aici am fost ingenunchiat de depresii, imi taraiam picioarele pe strazi incercand sa scap de ceva… de ce anume? Nu stiu…

De data asta a fost mai bine: am iesit cu lumea am ras, m-am plimbat etc etc. Am fost dezamagit de oameni de la care uit mereu sa nu ma astept la nimic. Si totusi m-am ars; mereu am tendinta asta de-a avea incredere in oameni, de-a semna cecuri in alb si de-a fi sigur ca in e ipredomina partea buna, iubitoare, care ma are pe mine aproape de inima lor si nu mi-ar face faze de cacat. Si chiar dupa ce o persona face aceleasi geseli de o mie de ori il iert, pentru ca, in fond, asa-s oamenii, comit greseli, n-a fost nimic intentionat… Dar daca a fost? Daca suntem inconjurati de cazuri de gravitatie interpersonala pe simplul motiv ca ne-am obisnuit cu asta, daca ne vedem unii prieteni pe simplul motiv ca ne-am obisnuit ca ei sa ne fie prieteni si, de mult timp, nu mai avem nimic in comun. Care este momentul in care trebuie sa-i spui cuiva ca gata, s-a termiant, indiferenta lui te doboara si nu mai are nici un sens sa-ti bati capul cu intrebari idioate si sa-i cauti scuze pentru fiecare greseala?

Vasluiul a ramas in mare la fel. Ma temeam azi ca a disparut o librarie, dar doar au mutat-o si-au facut-o mai mare; au facut-o asa cum mi-am dorit in liceu sa arate o librarie in Vaslui. In rest, oamenii sunt cam aceeasi: idiotii din cartier la fel, scuipatorii de seminte la fel, oamenii normali probabil la fel – pe astia ii vezi mai rar sau pur si simplu nu se remarca prin idiotenii. Problema este ca nu-i mai acuz asa de tare – asta este, asa sunt ei… Am intalnit idioti mult mai mari in Bucuresti. Daca astia is amarati si inapoiati pentru ca au trait amarat, aia din Bucuresti au luat-o pe pluta de la prea multa burduseala; au mers asa de departe incat se cred mult mai destepti decat oricine pe simplul motiv ca s-au nascut si crescut in Bucuresti. De parca chestia asta le permite sa-mi fie superiori mie.

Ideea ramane ca incepe sa ma loveasca din nou acea criza pe personalitate, de deprimare si ed ce mai vreti voi. Din aceleasi motive ca si ultima data cand m-a luat… adica nici unul… dar voi trece… cu totii trecem… si zambim a doua zi… pentru ca asta e tot ce conetaza…

Dan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s